lunedì 15 giugno 2015

PROVERBI E DINTORNI - li cunti e li culacchi

LA URPE E LU RIZZU ( a ci fusce te cchiui )

Nc' era nna fiata lu cumpare rizzu e la cummare urpe ca se sta sputtianu, percene la urpe ia ncignatu cu tisce ca lu cumpare rizzu tenia l' anche curte, curte  e iddhra invece le tenia longhe pe ffuscere.
" Ieu suntu nna saietta - tescia la cummare urpe - e nu nc' ete nisciunu ca me stae rretu "
" Si percene rretu stai tie - respundia lu cumpare rizzu - ca nu ssinti capasce cu ffasci ddo passi "
" Sta parli propiu tie, ca sinti llentatu comu nna celona " - ciunse la urpe
" Si percene tie ca nu ssinti mancu capace cu rrii te cquai a ddhru pignune " ?
E, sputti tie ca te sputtu ieu, spicciara cu sse llitecanu, e, finiu ca se fiscera nna scommessa a cinca fuscia te cchiui.
Sicura ca ia ggià bbintu, la urpe, ni tese a cumpare rizzu la facurtà cu scucchia lu postu e llu ggiru ca ianu ffare pe sta cursa.
Cumpare rizzu nde mprufittatu, e siccomu tenia muti figghi uagnunceddhri, fisce nnu tinerariu ca partia te lu pignune e rriaa a ddhru pignune stessu, tuttu mmienzu ll' erva cu tanti scundigghi pe quanti erane li fiji soi e unu pe iddhru stessu sutta llu pignune.
Rriau lu ggiurnu te la cursa e tutti quanti stianu ddhrai, chiamara nn' addhru cu nni tescia lu via e partera, la urpe, ncignau a fuscere e lassau rretu lu rizzu, allora se ggirau e nu llu idde cchiui, allora ni tesse retandu :
" Camina cumpare rizzu, ca nu ssi capace tte mmuei "
Ma te nanzi sentiu nna use ca tescia :
" Camina tie, ca ieu stau ggià nnanzi ".
Era lu primu te li figghi te cumpare rizzu.
Allora se mise a fuscere te cchiui e lu passau ntorna, dopu nnu picca, quandu ni parve ca ia pigghiatu nnu bbeddhru antaggiu,
se ggirau ntorna e mancu sta fiata idde lu cumpare rizzu, allora ni tisse ntorna :
" Camina cumpare rizzu, ca nu ssi capasce tte mmuei "
E ntorna se ntise respundere te nanzi :
" Camina tie ca ieu stau ggià nnanzi "
E ntorna se mise a ffuscere e, ntorna lu passau, e ccussine ogne fiata ca lu passaa e nu llu etia rretu, se sentia sempre respundere nnanzi.
Rriara alla fine te la cursa e llu traguardu era iscinu e ntorna la urpe, ca ia ncora passatu lu rizzu se ggirau e nni tisse ntorna :
" Camina cumpare rizzu, ca nu ssi capasce tte mmuei "
E puru sta fiata se ntise respundere te nanzi :
" Stau nnanzi, su llu pignune me mpizzu "
E bidde ca lu cumpare rizzu stai subbra llu pignune;ncazzata sciu cu ppaca la scummessa ca ia persa ma ni inne lu suspettu ca lu cumpare rizzu nu ia sciucatu mutu leggittimamente e nni tisse :
" Vabbè ca le scummesse suntu scommesse e tocca sse pacanu, ma tie la facce te lu camenatore, nu lla tieni propiu ".

LA VOLPE E IL RICCIO ( chi corre di più )

C' era una volta compare riccio e comare volpe che si sfottevano, perchè comare volpe aveva iniziato a dire che ccompare riccio aveva le gambe troppo corte mentre lei le aveva lunghe, per poter correre.
" Sono veloce come una saetta - diceva comare volpe - e non c' è nessuno che mi tenga dietro".
" Si perchè dietro ci stai tu - riapondeva compare riccio - che non sei in grado di fare due passi ".
" Parli proprio tu che sei lento come una tartaruga," aggiunse la volpe.
" Si perchè tu, che non sei in grado di arrivare sino a quel covone "?
Sfotti tu, che sfotto io, finirono per litigare e, finì pure che fecero una svommesa a chi correva di più.
Sicura nella vittoria, comare volpe diede a compare riccio la possibilità di scegliere il luogo e l' itinerario per quella corsa.
Compare riccio, approfittò dell' occasione e, poichè aveva diversi figli giovani, fece un itinerario che aveva nel covone il punto di partenza e d' arrivo, tutto nell' erba con tanti mascondigli per quanti erano i suoi figli ed uno per se stesso, sotto al covone.
Giunse il giorno della gara e tutti erano lì pronti, chiamarono un gallo che desse il via e partirono.
La volpe iniziò a correre e distanziò subito il riccio, quindi si voltò e, non vedendolo, gli gridò, perchè la sentisse :
" Corri compare riccio, che non sei in grado di muoverti ".
Ma udì, davanti a se una voce che le rispose :
" Corri tu, che io sono già davanti ".
Era il primo dei figli di compare riccio.
Accelerò la corsa e superò il riccio, dopo un po', quando ritenne di aver accumulato in buon vantaggio, si voltò di nuovo, ma, neanche stavolta vide il suo avversario, allora ripetè la frase :
" Corri compare riccio, che non sei in grado di muoverti ".
E nuovamente sentì rispondere davanti :
" Corri tu, che io sono già davanti ".
Riprese di nuovo a correre, di nuovo risuperò il riccio e così, ogni volta che lo risorpassava e si voltava, si sentiva rispondere davanti.
Giunsero alfine in vista del traguardo e di nuovo la volpe,  che aveva per l' ennesima volta superato compare riccio,si voltò e gli disse per l' ultima volta:
" Corri compare riccio, che non sei in grado di muoverti " , e, per l' ennesima volta si sentì rispondere davanti :
Sono davanti ed in piedi sul covone ".
E vide compare riccio in piedi sul covone, innervosita, ma anche col sospetto che compare riccio avesse barato, andò a pagare la scommessa dicendo :
" Vabbè che le scommesse sono scommesse e vanno onorate, ma tu, la faccia del camminatore, non ce l' hai proprio ".

Nessun commento:

Posta un commento

Visualizzazioni totali

Archivio blog